Mai întâi legumele şi verdeaţa se spală bine cu apă rece. În timp ce lăsaţi verdeaţa să se scurgă, tăiaţi rădăcinoasele în cubuleţe – am mai vorbit despre dimensiuni, dar vă puteţi alege reperul după cum vă dictează ochiul, gustul şi îndemânarea. Tocaţi şi verdeaţa, ca să puteţi lua apoi cocoşul în primire.

Pe principiul “ras, tuns şi frezat”, spălaţi sârguincios cocoşul, dacă e cazul, îl şi pârliţi, iar după inspecţia de rigoare îl tăiaţi în bucăţi, potrivite ca mărime şi aspect cu bucăţile pe care v-aţi dori să le primiţi în farfurie. Foc potrivit, apă cu sare, şi cocoşul tranşat trece la fiert. Oala o păstraţi sub observaţie pentru că zeama trebuie să rămână clară, aşa că veţi spuma des fiertura.

Pe parcurs, adăugaţi în oală rădăcinoasele, în timp ce roşiile tăiate cubuleţe le trageţi la tigaie adăugând sucul de roşii. Amestecul din tigaie, plus ardeiul, ajung în oală cam pe când carnea e gătită deja. Fierberea continuă, dar ne apropiem de final, aşa că definitivaţi gustul adăugând sare şi oţetul fiert în prealabil, şi o ploaie de leuştean verde.

Aţi putea crede că ciorba e gata, însă ca să fie cât mai “de casă”, mai e nevoie de tăiţei… de casă. Făină, ou, sare, amestecate cu elan formează un aluat pe care-l împărţiţi în 2 sau 3 părţi egale. Pe acestea le întindeţi cu sucitorul, iar foile rezultate le lăsaţi întinse la uscat cam o juma’ de oră. Acum e momentul să le rulaţi şi să le tăiaţi transformându-le în tăiţei. De obicei, cu cât sunt mai subţiri şi mai lungi, sunt mai apreciaţi, însă de data asta voi impuneţi dimensiunile. Tăiţeii îi fierbeţi în apă cu sare. Mulţi îi păstrează separat, în apă rece, până în momentul servirii, alţii, după ce îi limpezesc, îi pun în ciorbă. De abia acum ciorba e gata, binecuvântată şi descântată.