Calul Bălan e o gazdă bună care vă invită să vă bucuraţi de Bunătăţuri şi vinuri de soi, într-o atmosferă de poveste. Pentru că aici se ţes clipe magice pentru vacanţele voastre.

Formular rezervare
Timp de preparare
Timp de preparare
30 Minute
Timp de gătire
Timp de gătire
15 Minute
Porții
Porții
10 Persoane
Ingrediente
Pomana Porcului

Pomana asta e greu să-nceapă cu un gând pios, când în reţetar citim că ceafa, ficatul de porc şi cârnăciorii proaspeţi se taie în bucăţi “potrivite”, cam după pofte de mâncăi croite!

Pregătirile continuă cu usturoiul pe care îl curăţaţi şi striviţi, ca mai apoi să-l frecaţi bine cu ceva sare şi un strop de ulei, până devine mujdei.

Varza murată ajunge şi ea în bucătărie, fiind tratată sub jet de apă rece ca să uite de butoi. Şi îi trece! Pe urmă o tăiaţi după modele vechi sau noi, Julienne, clinuri, sau cum vreţi voi. Ultima etapă preliminară are loc la ceaun, iar finalul este o mămăligă aurie, vârtoasă şi virtuoasă, deloc pripită, c-aşa se cere potrivită.

Ş-acum, tradiţional, untura de porc se-ncinge într-un tuci negru şi funcţional care primeşte ceafa, la-nceput. Când e aproape rumenită, cărnăciorii vin în suită, pregătiţi de debut şi ajung în tuci c-un salt scurt, zdup! După câteva minute, şapte sau opt, ficatu’ trece la prăjit, dar nu la copt. După zece minuţele, c-un praf de sare-n degeţele, şi cu canta de mujdei, tot tuciu-l primeniţi şi uitaţi de condei.

Pomana-i gata, cărnurile se pun în farfurie, varza şi cu mămăliga, şi jiu’ ce luceşte-n tuci, iar dup’atâta poezie, te-apuci să-mbuci!

Începem alegând pulpa de porc, să fie decorată cu fire de grăsime. Lângă ea, aduceţi carnea de vită, pulpă sau sortimentul denumit în galantare “carne vită-lucru”, mărarul şi ceapa, neapărat bogată şi călită deja. Amestecaţi şi tocaţi totul, apoi amestecaţi din nou, dar de data asta faceţi loc pentru orezul spălat în prealabil, căci ţinuta e obligatorie la sarmalizare, şi o parte din pasta de tomate. Amestecaţi cu… responsabilitate, adăugând sare, piper, să iasă sarmale bine dozate şi perfect echilibrate.

Concentraţi-vă în continuare la trierea foilor de varză. Mai întâi alegeţi frunzele care pot fi gazde rulate pentru circa 40 de grame de tocătură, iar celelalte foi le tăiaţi fideluţă. Lansaţi acum Operaţiunea RULARE, având grijă să nu cedaţi dacă oboseala vă dă târcoale. La final, cu toate sarmalele-n faţă, alegeţi oala care le poate primi pe toate, plus varza tocată şi ciolanul. Dacă oala e un vas de lut, sarmalele, dar şi mesenii, vor avea un motiv în plus de bucurie. În farfurie!

Dar până atunci, formaţi pe fundul vasului un pat din varză tocată, iar pe el aşezaţi în rânduri circulare sarmale. În centrul acestui model solar aşezaţi ciolanul, presărând peste sarmale varză tocată, rondele din roşii şi mărarul verde. Continuaţi apoi cu alt strat de sarmale, altă ploaie de varză, rondele din roşii, mărar, până toate sunt în oală, alături de o promisiune plină de gust. E momentul să adăugaţi un Liaison, adică lichidul de “legătură” realizat prin dizolvarea restului de pastă de tomate în apă, apoi puneţi oala pe foc domol şi ascundeţi-o sub un capac. Înarmaţi-vă cu răbdare şi aşteptaţi cu încredere şi speranţă cel puţin 2 ore la capătul cărora veţi putea aşeza pe masă sarmale. Sarmalele Voastre.

P.S. Ardeiul iute murat, poate şi mămăliguţa, sunt ca o pereche de cercei pentru o fată frumoasă şi fără ei. Dar ciolanul, ori costiţa, cârnăciorii, sau altă afumătură ce a împărţit oala cu sarmalele, odată aşezate în farfurie sunt ca Bijuteriile Coroanei şi aduc sarmalelor omagiul pofticioşilor autohtoni.

Mai întâi legumele şi verdeaţa se spală bine cu apă rece. În timp ce lăsaţi verdeaţa să se scurgă, tăiaţi rădăcinoasele în cubuleţe – am mai vorbit despre dimensiuni, dar vă puteţi alege reperul după cum vă dictează ochiul, gustul şi îndemânarea. Tocaţi şi verdeaţa, ca să puteţi lua apoi cocoşul în primire.

Pe principiul “ras, tuns şi frezat”, spălaţi sârguincios cocoşul, dacă e cazul, îl şi pârliţi, iar după inspecţia de rigoare îl tăiaţi în bucăţi, potrivite ca mărime şi aspect cu bucăţile pe care v-aţi dori să le primiţi în farfurie. Foc potrivit, apă cu sare, şi cocoşul tranşat trece la fiert. Oala o păstraţi sub observaţie pentru că zeama trebuie să rămână clară, aşa că veţi spuma des fiertura.

Pe parcurs, adăugaţi în oală rădăcinoasele, în timp ce roşiile tăiate cubuleţe le trageţi la tigaie adăugând sucul de roşii. Amestecul din tigaie, plus ardeiul, ajung în oală cam pe când carnea e gătită deja. Fierberea continuă, dar ne apropiem de final, aşa că definitivaţi gustul adăugând sare şi oţetul fiert în prealabil, şi o ploaie de leuştean verde.

Aţi putea crede că ciorba e gata, însă ca să fie cât mai “de casă”, mai e nevoie de tăiţei… de casă. Făină, ou, sare, amestecate cu elan formează un aluat pe care-l împărţiţi în 2 sau 3 părţi egale. Pe acestea le întindeţi cu sucitorul, iar foile rezultate le lăsaţi întinse la uscat cam o juma’ de oră. Acum e momentul să le rulaţi şi să le tăiaţi transformându-le în tăiţei. De obicei, cu cât sunt mai subţiri şi mai lungi, sunt mai apreciaţi, însă de data asta voi impuneţi dimensiunile. Tăiţeii îi fierbeţi în apă cu sare. Mulţi îi păstrează separat, în apă rece, până în momentul servirii, alţii, după ce îi limpezesc, îi pun în ciorbă. De abia acum ciorba e gata, binecuvântată şi descântată.


Poftă bună!

Navigare rapidă

Calendarul Sergiana Noutăți Gătește cu Sergiana